luni, 4 octombrie 2010

Citeodata stau si ma intreb de ce mi-am ales meseria care mi-am ales-o si de ce nu pot,nu vreau si nu stiu sa fac altceva.

Inainte sa mergem in concediu,simbata,am lucrat.Si la noi in orasel a fost tirg.SI vine o fata la noi in birou si ne spune ca un barbat a cazut inconstient pe strada daca putem sa mergem sa vedem ce e cu el pina vine ambulanta.SI ne-am dus,eu si o colega.L-am luat la intrebari daca are ceva boli cronice si ce simptome a avut inainte de a se prabusi.Dupa spusele lui,si dupa cum arata, mi-am dat seama ca a facut o cadere de tensiune.Oricum am sunat la salvare ca sa vina sa-l duca la spital.

Incidentul l-am uitat la fel ca si pe batrinel.Deh euforia concediului.
Cind am venit acasa si am inceput munca vine colega cu o cutie de ciocolata si imi zice ca batrinelul a venit dupa citeva zile cu un cos cu fructe si ciocolata pt ingerii lui de pe strada.Colega a glumit si a spus ca fructele nu le-a putut pastra caci se stricau dar mi-a pastrat o cutie de ciocolata care bineinteles am impartit-o cu colegele.
Dar gestul batrinelului m-a coplesit.Ce mult a insemnat pt el faptul ca ne-am dus la el,l-am linistit si i-am tinut companie pina a venit ambulanta.

Noi, cadrul medical,sintem de multe ori chemati ca si ingeri.Probabil ca pentru un om suferind conteaza mult sa fi calm si mai ales sa te porti omeneste cu el.

Ah,si in cos mai era o scrisoare si a zis colega ca-mi face o copie de pe ea sa mi-o dea sa o citesc,si cind o primesc v-o traduc.

3 comentarii:

Oana Dumitriu spunea...

Impresionant gestul batranelului.Pacat ca in Ro prea putini mai stiu sa fie oameni,ce inseamna recunostinta.Felicitari ca ai avut curajul sa pleci sa traiesti intr-un mediu sanatos.

mamica de Sebastian spunea...

@oana cind am plecat nu a fost curaj ci pura nebunie:)Cit despre oameni si aici sint fel de fel..dar sincer gestul batrinelului m-a impresionat..

dintimisoara spunea...

Minunat gestul vostru si minunat gestul domnului cu tensiunea!Acolo la voi e pretuit un astfel de gest..aici.... :(