vineri, 11 decembrie 2009
Sint fericita.Ma simti fericita si implinita.In casa si in suflet e cald si bine.E liniste sus.De jos razbate vocea televizorului si a lui Basse care sa joaca.Toata sufrageria e impastiata cu jucarii.Masini de toate culorile si marimile,covoare de plastic cu sosele imprimate.Ce conteaza ca e dezordine jos,ce conteaza toate astea.Ma tot intreb cum am putut fi deprimata si nemultumita cind ceea ce e important pt mine si sufletul meu se afla la doi pasi.Copilul si sotul meu pe care ii iubesc si ma iubesc neconditionat si fara sa se plinga asa cum fac eu.
Oare o fi spiritul Craciunului care s-a cuibarit in minte si suflet.Sau chiar m-am trezit la realitate prin ceea ce fac si se poate intimpla in jurul meu.Caci da,de doua saptamini am incetat sa ma mai pling,sa-mi pling de mila.Iau totul ca pe ceva firesc si nu vreau mai mult decit pot duce.Caci cum zice o vorba romaneasca"Sa nu-ti dea Dumnezeu atit cit poti duce".
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
de fiecare data cand iti citesc blogul gandul ma duce pe un tarm de bas si de poveste :-))
florin
Bravo! Mă bucur mult că ai scăpat de gândurile negre care te-au chinuit ceva vreme!
Intotdeauna fericirea tine de noi insine, de cit ne dorim in concordata cu ceea ce avem..cind ai 5 lei si iti doresti 10 esti mereu trist..cind ai 5 lei dar iti doresti doar 3 esti mereu fericit. e valabil si sentimental nu doar economic de aceea fericirea e egal modestie... Intotdeauna cind merg la spital multumesc la Dumnezeu ca mi-a dat sa duc doar atit, in comparatie cu ceea ce vad acolo.
Dumnezeu sa aibe grija de familia d-voastra, va doresc toate cele bune !
Faorte bine, asta-i spiritul care trebe (si nu doar al Craciunului sa fie!!).
Trimiteți un comentariu