duminică, 2 noiembrie 2008

Suferinta

Am venit ieri acasa cu sufletul greu,cu sufletul facut ferfenita.Am o pacienta,o batrinica,a facut hemoragie cerebrala si s-a ales cu pareza pe partea dreapta si afasie severa.In afara de Da si NU nu poa sa zica nimic.Ieri la masa de prinz vroia o lingura,nu putea sa zica,nu stia sa zica,si eu nu am inteles.A inceput sa plinga,sa se enerveze.A plecat plingind de la masa,iar eu aveam sufletul greu.M-am dus mai tirziu la ea si mi-am cerut iertare,am intrebat-o daca e suparata pe mine.A inceput sa plinga,frustrata.Am inteles ca nu e suparata pe mine,ci pe ea,ca nu mai e ca inainte,ca nu mai poa sa vorbeasca sa spuna ce vrea,ce o doare.Am stat linga ea mai mult de juma de ora,incercind sa o inteleg,sa o consolez,stergindu-i lacrimile.Nu puteam sa fac altceva,nu stiam sa fac altceva.Azi iar ma duc la ea.Mi-e rushine de ea ca i-am provocat si mai mare suferinta decit inainte,mi-e rushine ca am facut-o sa plinga,ca n-am inteles ce vrea.
I-am zis ca as vrea sa o aduc acasa la mine,sa am grija de ea.Am strins-o in brate si i-am sters lacrimile de pe obrajii batrini.

11 comentarii:

Anonim spunea...

ce bine ca ai un suflet bun!ma gandesc in ce conditzii groaznice de spital din romania a murit bunica mea dupa accidentul cerebral si ce bine i-ar fii prins o vorba buna, in loc sa fie legata de maini si de picioare cu sfoara ca sa nu-si smulga perfuziile, sa nu i se fure de la prosoape si pana la proteza acolo in spital..

mamica de Sebastian spunea...

@lumi,ma ingrozesti si ma faci sa pling cu ceea ce-mi povestesti.Mie mi-e foarte mila de batrini si copii.Cum sa strig la biata batrinica,cind si asa e batuta de soarta si de boala

Anonim spunea...

of, Doamne! Sa-ti dea Dumnezeu sanatate si putere!

salmi spunea...

Ooof, ce mila imi e si mie de bietii neajutorati...batranii si copiii.

Ai un suflet mare daca ai consolat-o, sunt sigura ca a inteles.

mamica de Sebastian spunea...

"manole si miha multumesc mult.Nu e vorba ca am suflet mare,dar ma atasez citeodata de pacienti si sufar alaturi de ei.Mai mult decit sa stau linga ea nu am putut face.Azi am gasit-o fericita, a venit familia la ea si a vizitat-o dar la plecare plingea iar.

alina spunea...

E bine că ți-ai păstrat intacte sensibilitățile, în domeniul ăsta mulți ajung, din păcate, cinici, și asta se răsfrânge prost asupra pacienților, și-așa amărâți.
Să-ți fie milă în continuare, Florina, îți doresc, chiar dacă doare, înseamnă că ești vie și că ești om, cu suflet!
Te pup!

mamica de Sebastian spunea...

@multumesc mult Alina

Anonim spunea...

e minunat, ca mai exista si asemenea oameni ca tine, o vorba buna face mai mult ca orice tratament uneori! un bolnav e deja un om pe jumatate , de ce sa nu se simta om intreg, iubit si respectat? pe linga lista lunga de dureri incercate atunci la spital in Romania , ma indigna mai ales modul de comportare vizavi de batrini, mama mea , care a fost toata viata ei o mare DOAMNA ajunsese o mamaie, deja imi venea sa fac criza , cind auzeam surorile, ce mai faci mamaie??cindva nu mai merita oamenii oamenii batrini si bolnavi pronume de politete, nu mai merita apelativul doamna sau domn?

mamica de Sebastian spunea...

@gina ai mare dreptate,in ro mai sint multe de facut si de invatat..Eu le zic bunicutelor mele ceva in genul de "draga mea"

Rodica Botan spunea...

Stiai ca Biblia spune ca religia adevarata este sa ai grija de vaduve si de orfani?

Inima ta este acolo unde trebuie. Poate in faza asta ai putea sa le citesti ceva din Biblie, cum ar fi Psalmul 23. Oamenii in starea aia au nevoie de curaj si speranta.

Iti doresc numai bine,
si sa-ti cresti copilul mare si frumos, si sa te bucuri de el.

mamica de Sebastian spunea...

@multumesc mult Rodica,din pacate timp sa citesc pacientilor nu prea am..