miercuri, 12 noiembrie 2008

Cind viata se opreste.(continuare)

Am reusit sa citesc cartea.Atita durere intr-o carte mica si 200 de pagini.

Autoarea a descris toate sentimentele ei timp de 2 ani.Primul an si al 2-lea an dupa tragedie.
Plecase cu familia,3 copii ea si sotul, in concediu,in Thailanda.Tot ce trebuia sa devina frumos si feeric a devenit un iad,un cosmar.
Tzunami i-a distrus familia.Sotul i-a murit pe 30 decembrie 2004.Copii disparuti.S-a reintors "acasa"cu baiatul cel mare.Spun "acasa" caci pt ea nu mai era casa care a fost inainte.Tot in catastrofa si-a pierdut prietena ei cea mai buna si baietelul acesteia.
A trait cosmarul pierderii si toate sentimentele au reinviat de 3 ori.O data cind si-a primit sotul acasa,a doua oara dupa 6 luni,in iunie cind i-au gasit fetita si a 3-a oara cind i s-a identificat baiatul mijlociu.
Pt ea nu mai exista nimic,decit durerea si haosul din ea.A ajuns in pragul nebuniei si a sinuciderii.A avut parte de toata sustinerea necesara,fizica,spirituala si sufleteste.Parintii,prietenii,rudele si persoanele autorizate i-au fost aproape zi de zi timp de un an,si chiar si dupa aceea.
M-au impresionat trei lucruri.Baiatul ei,care primul an a fost sprijinul ei si nu invers.
Al 2-lea lucru cind si-a ingropat fetita imreuna cu tatal ei,si cind si-a recapatat fiul mijlociu.
Rind pe rind cosmarul prin care a trecut s-a repetat de trei ori.

SI nu in ultimul rind visele ei.

Am tinut sa citesc aceasta drama,aceasta carte din mai multe motive.Incerc sa-i inteleg pe cei de linga mine,sa le inteleg si alin durerea.

Al 2-lea motiv e ca,Sebastian s-a nascut intre 2 drame,2 catastrofe.Tzunami si uraganul Gudrun.Ambele au zguduit Suedia.
Mai aveam un pic si trebuia sa-l nasc pe Sebastian cind Tzunami a lovit si a zguduit lumea.Tin minte ca in 25 decembrie dimineata m-am trezit si sotul mi-a zis de tzunami.Eu eram concentrata pe mine si ce trebuia sa mi se intimple.Peste 9 zile eu trebuia sa nasc.
Cind am venit acasa cu Sebastian a fost uraganul Gudrun care a facut ravagii printre padurile din sudul Suediei.
Eram concentrata pe el,pe mine,pe noua minune din viata noastra.

Incet la televizor au inceput sa apara diferite emisiuni si documentare despre cei care au fost loviti de tzunami.
Auzisem vag despre drama autoarei,auzisem ca o gramada de parinti s-au intors fara copii,copii s-au intors fara parinti.

Au fost 2 documentare la tv care m-au impresionat.Parinti care si-au pierdut copilul de un an,care il obtinusera foarte greu,prin fiv.Mama povestea si descria sentimentele.Cind a venit acasa fara copil singurul ei lucru a fost ca s-a gindit ca mai are un embrion inghetat.In timpul reportajului era gravida,dar nu se mai putea bucura ca si inainte.Dupa 2 luni de la nasterea celui de-al 2 baietel a aparut la tv,schimbata si fericita.Oricum nu-l va uita pe primul copil.

Al 2-lea documentar a fost despre 2 parinti,2 bunici.Copii,sotz si sotie au disparut inpreuna cu fiul lor de 8 luni in tzunami.Trupurile parintilor le-au gasit si au fost readuse acasa,dar copilul,nepotul lor nu l-au gasit.Plimbau catelul lor,aveau grija de casa lor,asteptindu-i.Toate lucrurile au ramas asa cum le-au lasat inainte sa plece in concediu.

Autoarea si-a vindut casa si a inceput o noua viata alaturi de baiatul ei cel mare.
Povestea despre visele si cosmarurile ei.Isi visa copii ca ii reintilneste ca-i stringe in brate si e fericita.Dar copii spuneau ca nu mai pot sa vina acasa,acum au alta casa si le e bine.Si-a luat ramas bun si de la sot,tot in vis.El a venit si i-a spus ca nu mai poate sa continue asa ca trebuie sa se desparta,ca nu mai poate sa fie intre ei ce a fost inainte.

Aceste vise imi confirma ca totusi exista viata dupa moarte si ca e bine acolo unde sint.Cei dusi ne viziteaza in vise si ne vegheaza

A avut mare suport de la o femeie preot.Prima intilnire cu ea a spus ca Dumnezeu a pedepsit-o.Femeia preot i-a spus ca nu are dreptate,Dumnezeul pe care il cunoaste ea nu pedepseste ci iarta si indeamna la iubire.



Am atitea idei si sint atit de bulversata de ceea ce am citit,incit nu cred ca m-am putut face inteleasa sau am scris ceva coerent.Probabil peste citeva zile voi reveni asupra subiectului.

4 comentarii:

salmi spunea...

Cutremurator...cred ca numai prabusirea turnurilor gemene din NY a mai produs atata durere ca si tzunami din Thailanda.
Interesant cum au fost cele 2 tragedii inlantuite cu nasterea lui Basse. E si el un luptator si un invingator.

Anonim spunea...

daca nu am fi avut televiziunea si presa care a urmarit toata drama, as fi spus, ca este imposibil sa existe si asemenea drame! noi iubim Tailanda, Bali, toata Asia de fapt, dupa ce am vazut scenele respective ni s-a facut parca frica de concediile facute acolo! ca sa nu spun ca primul concediu dupa Tzunami a fost cumva infricosator, parca urmaream fiecare val si cum crestea un pic, imi venea sa o iau la fuga!

Anonim spunea...

Florina, cum se numeste cartea?

mamica de Sebastian spunea...

@miha sper sa fie macar sanatos si norocos daca tot sa nascut in asemenea conjuctura

@gina da,din pacate e adevarat,trist dar adevarat toata tragedia

@ruxel titlul cartii pe romaneste ar fi "Cind viata se opreste".Nu stiu daca a fost tradusa in vreo limba
Pe suedeza e "När livet stannar"