duminică, 31 ianuarie 2010

M-am gindit sa scriu un post pro si contra despre obiceiul lui Basse.Dormitul copilului in patul conjugal.

De cind am ajuns cu el acasa de la spital a dormit in patutul lui dar cu noi in camera deoarece stateam la 2 camere si in sufrageri singur nu mi-a convenit sa-l las mai ales ca noptile eram doar eu cu el.Tot citeam pe net ca e bine sa doarma singur si in camera lui si bla bla.

De cind ne-am mutat la casa situatia s-a schimbat.Are camera lui.La inceput dormea acolo si in patutul lui dar citeva nopti la rind s-a trezit si a inceput sa plinga caci nu-l auzeam.Am avut mustrari de constiinta caci nu stiam cit timp a stat asa plingind si l-am luat linga mine.I-am luat pat pt copii mai mari dar nu cred ca a dormit in el mai mult de 3 ori in 2 ani.Adormit vroiam sa zic ca noaptea se trezea si venea la mine.Asa ca l-am luat de tot si doarme in patul conjugal.

Aud despre asta pareri pro si contra.Ca nu e bine sa doarma cu noi caci se obisnuieste asa si e mai greu de dezobisnuit.Alte pareri imi spun ca sa ma bucur de momentele astea caci vor veni zile cind ma va respinge.

Nici eu si nici tati de Basse nu avem nici o problema ca doarme cu noi.Cum spuneam de cind ne-am mutat la casa si eram singuri noaptea imi era frica sa nu intre cineva peste noi Doamne fereste.Daca intra ne gasea pe amindoi si nu doar unul.Si sint dependenta de el.Nu as putea sa-l stiu ca nu doarme cu mine ca nu-l aud si nu-l simt noaptea.Fereasca sfintul sa fim despartiti citeva zile caci cred ca-mi iau lumea in cap:).

Astept pareri pro si contra despre acest subiect..Stiu ma pregatesc pt oua stricate rosii si tot tacimul,poate iese de o omleta:)

10 comentarii:

Ceska777 spunea...

Cat a fost bebelus gaza a dormit noaptea la el in patut. La pranz daca dormeam si eu il luam in patul conjugal. De cand suntem in apartamentul asta unde are camera lui patutul lui e tot la noi in dormitor, il adormeam la noi in pat, baricadat cu perne pe la margine sa nu se rostogoleasca si cand mergeam noi la culcare il mutam la el in patut. De la o vreme (cam 3luni) doarme toata noaptea la noi in pat, nu-l mai mutam.
Culmea e ca: am dat tarcul mare care era la el in camera cand ne-am mutat si am vrut sa-i mut patul in camera lui dar dl sot a zis ca nu poate dormi cu usa deschisa la dormitor sa il aud daca plange si ca sa stea inca la noi. I-am propus in sept 09 sa il mutam la el in camera ca e mare merge la gradi in curand si nu vroiam sa suprapun dezvatul de patul nostru cu acomodarea la gradi. Iar nu s-a lasat convins dl sot. Si acum a zis ca poate sa doarma pana la 3 ani la noi, deci inca un an.... Mai greu se desprinde el decat eu de gaza. :-) Nici mie nu mi-ar fi usor dar..... Si nici nu e el ala de se trezeste noaptea cand se trezeste, mai rar ce-i drept, si gaza

mirela spunea...

Nu stiu daca ai auzit de Irina Petrea (supernany la noi in Romania), dar chiar de curand am citit una dintre cartile ei. Ea chiar recomanda cu tarie evitarea dormitului cu copilul in acelasi pat. Cica nici atunci cand este bolnav sa nu te bagi langa el in pat. Sa te chinui ca o nebuna pe un scaun toata noaptea langa el, dar nu cumva sa dormi cu el. Dupa ce am citit mi-am amintit ca ea nu are copii, si deci scrie numai cu ratiunea, inima lasand-o la o parte. Cum as putea eu ca mama sa nu simt niciodata cum e sa dormi strangandu-ti puiul in brate? Timpul trece atat de repede si clipele astea de neuitat nu se mai intorc. O sa mai vrea Maria sa doarma cu mine cand i-o sta gandul numai la baieti si la mai stiu eu ce traznai? Draga Mamica de Sebastian, mi-ar place sa vad aici numai comentarii ale celor care au copii (chiar daca sunt pro sau contra dormitului cu copilul), caci ceilalti zau daca nu sunt pe dinafara.
Noi am avut perioade scurte cand am dormit cu Maria in acelasi pat, insa se terminau repede din cauza disconfortului. De obicei eu primeam palme, iar sotul meu picioare in cap.

abramburika spunea...

Io vin sa mananc cu placere omleta ta, daca ma inviti.
Nu dau sfaturi, nu stiu cum e mai bine, de citit am citit si eu diverse, dar teoria nu se aplica intotdeauna in practica. Asa ca, pot doar sa iti spun experienta noastra. Fericita noastra experienta.
S. nu a (a)dormit in patutul ala de bb 2 sapt. incheiate. De mica a dormit cu mine, a adormit cu mine, nu singura si ne-a fost bine asa. Poate ca uneori mi-as fi dorit sa o pun in patut, sa las o lumina difuza si sa adoarma singura in patutul ei. Dar mi-a trecut repede si pt. nimic in lume nu as da acum imbratisarile noastre nocturne, piciorusele atarnate pe noi, pletele ei ce ma gadila pe la nas etc. Pt. ca, asa cum au trecut cu repeziciune acesti 2 ani, sunt convinsa ca va dori in viitor sa doarma si singura decat cu noi. Si atunci o sa ma gandesc cu drag la aceste momente de acum.
Cat priveste frica de hoti sau alte incidente, te inteleg perfect: noi locuim intr-un ap. de 2 camere si tot am dat nas in nas cu hotii pe balcon (eram insarcinata atunci) si uneori ma gandesc ce ar fi de s-ar intampla acum, cu S. Asa ca, mai bine sa ne gaseasca impreuna decat sa o stiu singura in camera cealalta. O fi drobul de sare, dar imi mai trec astfel de ganduri prin minte, vrand-nevrand.
Sfaturi "savante" nu am si nu vreau sa dau, fa cum simti ca e mai bine pt. voi, cum va simtiti bine toti 3.
Sper c anu te-am plictisit cu placinta mea de raspuns ...

alina spunea...

Exista o vorba straveche - cate bordeie, atatea obiceie! Ei bine eu cred cu tarie ca depinde de copil si depinde de parinti. Si mai cred ca orice e deranjant pentru macar una dintre parti, da, trebuie modificat. Dar cata vreme toata lumea e fericita, nu vad care-i baiul si deranjul altora. In pofida modei (cu cartile tratate de puericultura peste tot afisate), copiii nu se cresc dupa teorii, ci dupa suflet. Al lor si al parintilor lor. Asadar, Florina draga, daca voi sunteti multumiti in formula actuala nu vad de ce l-ati forta sa iasa din patul vostru. Cand nu veti mai fi multumiti - va creste prea mare, nu va mai fi loc, veti simti voi nevoia sa va revendicati teritoriul drept unul intim, de cuplu - atunci veti face o schimbare. Care daca e facuta cu cap si pe-ndelete, va iesi bine, garantat! Pana atunci, bucurati-va de clipele de fericire, mie lucru mai frumos decat zambetul de copil langa perna mea dimineata si piciorusele adapostite la caldura intre ale mele nu mi se pare ca exista! :)
Pupam cosleepuitorii!

Anonim spunea...

A fost odata ca niciodata un baietel care la 5 ani dormea inca in patul parintilor, desi avea camera lui cu patutul lui. Si orice incercari ale mamei de a-l convinge sa doarma singur in camera s-au soldat cu esecuri. Si intr-o zi mama a promis o rasplata baietelului daca doarme singur. Si baietelul a adormit in camera lui, bineteles leganat de povestea citita de mama. S-a trezit la 1 noaptea si a fugit in patul parintilor unde a dormit restul noptii. A doua noapte cam la fel. Dupa o saptamana baietelul dormea deja singur toata noaptea, iar mama ii facuse un calendar pentru 3 luni in care baietelul primul lucru dimineata bifa noptile dormite singur. si fericit ii spuse mamei cu sclipirea de inteligenta specifica tuturor copiilor. "MAMA, PANA ACUM EU AM VRUT SA DORM SINGUR, DAR TU NU M-AI LASAT." Si mama, care era o mama foarte desteapta, si-a dat seama ca baietelul ei are dreptate. Ca temerile ei, SI NU ALE COPILULUI, sunt cele care il tinusera pe copil in patul conjugal. Si noaptea cand se trezea mamica sa mai verifice puiutu il gasea invelit pana la urechi si isi amintea ca alaturi de mami si tati baietelul era foarte agitat si mai tot timpul dezvelit. Si rasplata a primit-o si mami intr-o dimineata cand baietelul cel cuminte si frumos s-a trezit si dupa ce si-a bifat fericit noaptea in care dormise in patutul lui i-a spus mamei: "Mami, eu asa de bine dorm singur!"

alexandra teodor spunea...

La noi pana acum a fost asa:
Ana a dormit in patutul ei cu noi in camera primele 2 luni. (cand am adus-o de la maternitate mi-era teama sa n-o strivesc, iar husbandul nu putea adormi de frica asta daca Ana era langa noi in pat). Apoi, din luna a 3-a, era asa dulce cand adormea la tzatzica, incat am inceput s-o las sa doarma cu noi si restul noptii, si a dormit cu noi pana acum, la 1 an si 7 luni. In ultima perioada, pt ca sex life s-a cam rarit, am zis ca vrem inapoi intimitatea, si noi doi ne-am mutat in sufragerie (bloc, 2 camere). Usa putin crapata, se ma trezeste de 1-2 ori pe noapte si scanceste, dar o gugulesc putin si gata, doarme pana dimineata singurica. Practic nu e greu sa se invete singura. Si da, a fost splendid sa dormim impreuna, ma bucur ca am procedat asa. Oricum, la somnicul de amiaza cine e acasa doarme un somn dulce langa puisor :)

mamica de Sebastian spunea...

@ceska mi-e cal apuca 5 ani pe Dudu tot la voi in pat.Salutari calduroase sotului:))

@Mirela ai perfecta dreptate in noaptea in care nu voi mai putea dormi cu Basse am sa-l mut la el in camera:))

@abramburica eu intotdeauna incerc sa-mi urmez instinctul si nicioadata nu da gres.

@Alina nu pot sa ma pun cu experienta ta de mama a 3 caprite dar in tot ce scri te aprob si te admir neconditionat

@anonime frumoasa poveste ai compus dar nu se aplica la noi.Macar noaptea sa fiu alaturi de Basse daca ziua is tot plecata.Nu vreau sa se simta respins niciodata.

@Alexandra probabil spatiul mic m-ar fi impins si pe mine sa-l las sa doamra singur,dar noi avem spatiu berechet pt momente intime,si eu nu consider sa fie tocmai in patul conjucal:))

shmeny spunea...

nu stiu cine si-ar permite sa arunce cu oua stricate sau pietre. sunt total de acord cu alina. again :)
noi pe olga am culcat-o singura pentru ca avem doar 2 camere si in sufragerie (unde dormim noi) locul se polueaza, vrem-nu vrem. mai vin oameni in vizita, de pilda, mai ales seara si de aceea fetita doarme mai bine intr-o camera linistita, fara galagie, fara alti factori disturabatori. la noi e zgomot, televizorul merge pana tarziu, mai vine si miros de haleala de la bucatarie.
dar asta nu inseamna ca toti trebuie sa faca la fel. cred ca fiecare face adaptandu-se la caminul sau, la simtirile sale si la gradul de grija pe care il manifesta fata de copilas.

adra_bell spunea...

uite ca n-ai stans de-o omleta mare cat sa ma inviti si pe mine:D
Eu zic sa stai linistita, sunt convinsa ca, la un moment dat, va cere sa doarma singurel

angi spunea...

Stiu cum e!:)E chiar super sa-i ai langa tine pe puii de om.Intre baietii mei este o diferenta de cinci ani si sapte luni asa ca am trecut de doua ori prin astfel de momente....chiar mai greu a fost cand l-am adus acasa pe Mark si a trebuit sa-i explic lui Tudor ca-i va fi greu cu noi in camera.Nu l-am pus in alta camera decat a doua zi cand a cerut el,fiindca se trezea de cate ori plangea cel mic,dar macar a fost alegerea lui de a pleca si nu nebuloasa ca noi il inlocuim cu un alt copil.A crescut si Mark,iar acum,de trei ani,dorm impreuna in camera lor.Seara,inainte de culcare mai trebuie sa mangai "labuta"lui Teddy,desi are 42 la picior,iar pe Mark trebuie sa-l "pupitez"mult, mult...Toate la timpul lor,dar fiecare moment e special!