Ieri la munca am primit o pacienta gravida,si tinara,tre sa nasca peste 6 saptamini.A venit suspecta de infarct sau embolie pulmonara,pina nu facem analizele nu stim nimic,oricum sper sa nu fie ceva grav
Asa si vine pacienta pe targa,si plingea,eu cum o vad imi tzisnesc lacrimile,nu ma puteam stapinii,a venit pe partea mea si trebuia sa ma ocup de ea,si nu puteam ca plingeam si eu si ea.Colegele mele suedeze se uitau ciudat la mine de ce pling..
Pina la urma am facut haz de necaz si am zis uite ca unde ai nimerit la un personal care plinge mai rau decit tine,si am inceput sa ridem si eu si pacienta...
Dar m-a marcat mult,m-am gindit la ea in primul rind ca mama si femeie si apoi ca om.Mai are un baietel de vreo 4-5 ani...
Un comentariu:
noi, romanii suntem un popor sensibil si sentimental, foarte atenti suntem la suferintele altora.
Trimiteți un comentariu