miercuri, 11 august 2010

Scriind aceste rinduri imaginea lu Basse ingeras v-a disparea.Basse s-a facut mare si a inceput sa minta.L-a inceput erau minciuni mici,naive..credeam ca asa fac copii dar saptamina asta a mintit in 2 rinduri si pe noi si pe vecini..Cred ca e vina mea..Eu sint mai mereu musafir la mine in casa..tati de Basse ii sufla in coarne si ii face toate poftele..

Aseara ne.a zis ca merge cu fata vecinilor la alti copii pe strada.Cind colo el s-a dus singur,a traversat o sosea.Stiu ca el e aiurit si nu se uita daca vin masini desi i.am zis sa se uite.Problema e ca le-a zis vecinilor ca tati de BAsse l-a lasat la ei si el a mers sa ma ia pe mine de la munca.

Aseara a venit dupa ora 9 acasa si vecinii ne-au povestit ce le-a zis..
L-am bagat in casa..i-am zis ca e pedepsit..sa manince tot din farfurie..sa se spele sa i-a pijamaua si sa se bage in pat la el in camera..
Acu inca doarme..la noi in dormitor ca azi noapte a venit la noi.Azi,cit sint eu acasa adica pina pe la 12 televizor nexam..isi face curat la el in camera si nici afara nu iese...

Ma ingrijoreaza...Tre sa iau masuri severe si mai ales sper sa tina

Am sa stau de vorba cu el...Si daca mai continua nu mai mergem in Ro la Bunu..

5 comentarii:

Svea spunea...

Da, severitatea ta are justificare. Minciuna lui e periculoasa si nu prea pare nevinovata. Trebuie sa discuti cu el, ca poate pati ceva daca mai minte asa. Iti tin pumnii sa reusesti. Pupici

Praf de Stele spunea...

Da, e de multe ori o problema cand tre sa luam masuri pt copilul nostru, nu stim cum e bine . Suntem tentati sa spunem"vai,al meu nu va fii asa". Dar ne mintim singuri, pt ca si copilul nostru poate fi "asa"... Cand voi fii in stare sufleteste voi incerca si eu sa scriu despre asta (al meu are 21 de ani..!.)

scaietina spunea...

Copiii încep să mintă când le e teamă că vor fi pedepsiţi dacă vor spune adevărul. E foarte importantă reacţia voastră acum, pedepsele nu ţi-l vor apropia în niciun fel şi nici nu-l vor face ca ăn viitor să nu mai mintă ci doar va încerca să mintă mai bine.
E de extremă importanţă ca băiatul tău să ştie că există cineva căruia îi poate mărturisi adevărul fără a fi pedepsit. Îţi spun asta dintr-o experienţă care m-a marcat profund anul acesta.
Faptul că baiatul meu de douazeci de ani a avut încredere şi nu i-a fost teamă să-mi povestească o anumită întâmplare foarte gravă i-a salvat viaţa şi lui şi mie, pentru că, bineinţeles dacă i s-ar fi întâmplat ceva m-aş fi stins şi eu.
Aşa că sfatul meu e să încerci cu blândeţe să afli de ce a minţit şi tot aşa să îi explici de ce eşti îngrijorată.
Copiii pricep mult mai multe decât ne închipuim noi că pricep.:)

Manole spunea...

Mamica de Basee...eu am incercat TOT, i+am explicat, am plans, am ras, am urlat, am cantat, am facut si pe draq ghem, da' n-a mers!!!!
Mintea de parca asta era programul ADN!
A durat muuult vreo 3+4 ani, dar i-a mai trecut. Nu definitiv, ca deh, creste si crescand se versatilizeaza, insa, si io mi-am desavarsit talentul de a afla. Da, am inconjurat-o. Stiu tot, de peste tot. Asa am prididit la ea. Stiind o intreb, si incet incet fara sa-si dea seama de unde stiu, a realizat ca trebuie sa-mi spuna ca eu oricum cunosc.
Nu ma intreba cat era de apriga si perseverenta in minciuna!!!! Mi-au trebuit la un moment dat, 3 zile sa scot un amarat de "da" de la ea.

shakuka spunea...

ce postare draguta :)
citeam de curand acest articol , poate ca exista si o parte pozitiva a minciunii. insa,da,e important ca el sa aiba incredere in tine si sa-ti spuna adevarul orice ar fi (asta inseamna sa nu il pedepsesti)