Azi sint 10 ani de cind fiinta care mi-a dat viata s-a stins dupa o lupta grea cu cel mai mare dusman al omenirii,cancerul.
Dupa 10 ani durerea a trecut,amintirile sint si ele undeva in coltul sufletului si al mintii.A ramas acelasi gust amar insa,am ramas la fel de neimpacata cu trecerea in nefiinta cu diagnosticul avut cu neputinta mea de a face si a schimba ceva.
Imi pare rau ca Basse nu a avut sansa sa-si cunoasca bunica,ca nu au avut sansa sa se cunoasca si sa se bucure unul de celalalt.
O visez din ce in ce mai rar.Acum citeva zile am visat ca ne certam.Oare de ce.Cit a trait am avut rare divergente.Cele doua vise m-au bulversat.E ca si cum mi-ar fi reprosat ceva.Probabil faptul ca ma gindesc din ce in ce mai rar la ea,ca nu am nici o fotografie de-a ei,ca nu i-am povestit la Basse de ea.Dar cum sa-i povestesc cind el defapt nu stie ce inseamna bunici.Ii cunoaste,pe cei vii,din poze si isi mai aduce rar aminte de ei.
Probabil cind v-a fi mai mare ii voi povesti de bunica,de mama mea,cum imi citea in serile de iarna din "Piparus Petru si Florea Infloritul",ce gust aveau dulceturile facute de ea si ce arome aveau clatitele si gogosile care ieseau din miinile ei.
Acum zece ani a fost o vara fierbinte cu miros de moarte....
7 comentarii:
Of, Doamne, ce dureros . . Cum de n-ai fotografii cu ea?
Sa aiba viata vesnica mama ta
of, cat de bine te inteleg ... la mine n-au trecut decat 4 ani, inca am momente in care as vrea s-o sun, s-o intreb ceva ... e cumplit, nu te poti impaca vreodata cu ideea. dar amintirile raman si probabil ca vezi in Basse cate ceva din ea.
Of Florina, imi pare asa de rau ... si stii tu cit de bine te inteleg ... cred ca nu ne vom putea impaca niciodata cu gindul ..
Dar poti sa-i povestesti lui Basse de-acum de bunica lui ...amintiri, povesti din copilarie, o sa vezi ca o sa-i placa ... si poate o sa gasesti si niste fotografii, sa le pui intr-un album si sa-i arati, alaturi de ceilalti bunici.
O imbratisare calda de la mine :)
@Alex pur si simplu nu am avut puterea sa aduc niste fotografii cu ea.MA durea sa o vad in poze sanatoasa sau fericita,caci stiam ca nu mai e,sau ultimele poze cind era galbena si slaba iar nu le puteam aduce.Cind voi merge in ro voi cauta si poate ma va ajuta Basse sa o aleg pe cea potrivita...
@Alina intr-adevar e greu si timpul curge,doar amintirile ramin intr-adevar...
@Sofie cind ne vom duce in ro,poate voi avea curaj sa-l duc pe BAsse la mormint sa-i spun ,sa-i arat sa intelegea...
Imbratisari calde de la mine pt voi,cele ce cunoasteti asemnea durere.
Dumnezeu sa le odihneasca pe mamele noastre. Ma mai alina speranta ca, acolo unde sunt, isi vad cu ochii sufletului nepotii, poate vin noaptea in visele lor, ca ingerii si le canta cantece de leagan. Ai vazut ce frumos zambesc copii in somn?
Florina, imi pare rau pentru mama ta, ce mult suna 10 ani...
Silvia o mai are ca bunica numai pe mama mea, restul s-au stins cu totii acum 6 ani, 4 ani si acum 3 luni...pe tata nu l-a cunoscut, era un samburel de 4 saptamani in burtica cand s-a stins, tot de cancer. Nici eu nu am poze cu el. O sa ii povestesc de el peste o saptamana cand vom merge in Ro. Pe soacra a cunoscut-o un an si 4 luni...desi a ingrijit-o si iubit-o nespus, nu si-o aminteste. iar pe socrul, plecat ultimul, il stie. Stie ca a murit, l-a vazut la inmormantare de la nivelul ei, dar a refuzat sa-l vada de aproape. Stoe ca a murit, atat...a vazut ce inseamna sa mori. Pe el si-l aminteste.
Diana in schimb isi aminteste de toti 3, ultimii doi desi i-au fost numai bunici vitregi, au iubit-o ca pe o nepoata adevarata, ea a fost prima lor nepoata de fapt...
E trist, sa se odihneasca in pace cu totii...
@Adra sper sa ai dreptate,copii vad mai multe decit noi,sint mai curati..
@Salmi a-ti avut si aveti noroc de bunici buni.Si eu tot fara bunici am crescut,si mi-e sufletul mai sarac din cauza asta..
Trimiteți un comentariu