Au fost zile reci si gri si ploioase dar eu nu m-am lasat.
Mi-am luat plimbarea de dimineata de juma de ora pina la munca,cu castile duduind de muzica .care venea la rind pe mp3.Merg,ascult si ma gindesc la nemurirea sufletului.Cum unele dimineti te transpun in dimineti demult uitate,cum un apus de soare poate sa semene cu un apus de soare demult dus.

Si cum un copil nascut acum zeci de ani poate semana cu un alt copil din alta tara si din alte timpuri.

Am o babuta la care merg din cind in cind sa-i duc medicamente.Babuta are 98 de ani sta singura in apartamentul ei cu doua camere,linistit si curat.Babuta e o dulce si te intimpina totdeauna bucuroasa.In dormitot are un perete plin cu pozele copiilor.Prima data cind le-am vazut m-a socat o poza,cunosteam copilul,semana mult cu altul vazut proaspat.Si tot stind si cugetind,strofocindu-mi creierii obositit mi s-a aprins beculetul.Baiatul babutei seamana izbitor cu Matei cel mic.Si banuiesc ca mama sau tata lu MAtei nu au rude in Suedia,sau poate au si nu stiu